Eu, cu mine...

                                                 Mai am ceva de spus separat de celalt post. Acuma vorbesc eu cu mine ca nu prea am cu cine discuta din moment ce sunt singura cu fetele si toata ziua mancare , curatenie si intretinerea lor , plus distractia aferenta imi ocupa cel mai mult timp din viata, momentan . Este advarat ca este si cel mai pretios timp pe care il voi petrece cu ele vreodata, de aceea nu ma plang. Doar ca psihicul meu are de suferit un pic dar imi voi revenii.
                                                   Ma deranjeaza aciditatea acelor mame ca isi impun cu orice pret ideile lor despre crestere a copilului si despre modul in care alte mame isi formeaza copii. Vreau sa le transmit din tot sufletul un mesaj tuturor mamelor. Dragi mamici, nu ascultati de nimeni decat de inima voastra, poate ca primiti informatii diferite dar nu tututror copiilor se potrivesc orice informatii si trebuie musai sa le treceti prin inima si nu prin creier tot ceea ce faceti. Sa gresesti e omeneste si tot ceea ce faceti voi e sigur din iubire, ca de multe ori poate nu ne reusesc asa cum trebuie toate lucrurile, nu e o problema, deoarece lucrurile sunt facute ca sa se faca si greseli.
                                                  Tot este o moda sa adoptam stilurile de parenting de prin nu stiu ce zone , SUA, CHINA,  sau mai stiu eu unde . Aici nu merg , numai in cazul in care vrei sa iti integrezi copilul in acea societate de acolo deoarece noi suntem dintr-o cu totul alta poveste si sunt mandra ca e asa. Chiar ma gandeam intr-o zi ce frumoasa ii viata la tara unde aceste tampenii nu au ajuns, iar femeile de acolo cresc niste copii foarte sanatosi si fizic si mintal. Nu spun ca nu sunt si exceptii e normal sa fie asa. Si acolo exista barfe si discutii pe aceste teme dar oamenii se respecta inca si isi cresc copii asa cum cred ei ca ar fii bine, imi plac asa de mult......
                                                     Desii toate chestiile astea de crestere a copiilor pe unele mame nici nu le intereseaza, fie pentru ca ele fac cum simt, fie ca nu prea au timp sa se informeze de toate cele . Trebuie sa isi dramuiasca banii sa le ajunga de toate cele , trebuie sa faca mancare, curetenie sa aiba grija de sanatatea copiilor si nu au timp sa se intoarca impotriva tuturor si sa adopte nu stiu ce metode experimentate recent sa vada cum vor reactiona copii lor la ele. Ma bucur ca sunt inca mame imune la asa ceva si isi vad de viata lor asa normala sau anormala cum o cred altii. Inca mai cred in societatea romaneasca cu tarie si ca vom putea sa ramanem asa, nu sa neschimbam. Tot ce a fost facut si construit de atata timp dureaza si acum, asa ca la fel e,si cu educatia si cresterea copiilor, ea este facuta asa cum crede fiecare de cuviinta. Eu , personal cred ca prea multa informatie , luata si din alte continente ale lumii strica, si strica foarte mult.

ORGOLIUL

                                        Cel mai sensibil organ din corpul omenesc, dar si cel  mai puernic  este ORGOLIUL. Se hraneste cu aproape 80 % din toata fiinta noastra fizica si psihica iar rezultatele sunt dezastruoase si pentru fiinta in cauza si pentru celelalte fiinte din jurul ei. Pana nu demult nu stiam de existenta lui, poate pentru ca nu mi-a dat nimeni motive sa il folosesc atat de mult ca si in ultimele zile. Credeam ca lumea din jur e o lume primitoare si nu ostila din moment ce eu eram convinsa ca oamenii nu  pun etichete gratuit si nu pun in aplicare planuri ciudate de a scoate in evidenta cat de importanti sunt. Dar uite ca asa e , lumea este formata si din astfel de persoane la care orgoliul le stapaneste toata firea si conduce fiinta in ce parte doreste el.
                                      Din principiu nu pun etichete gratuite nimanui, deoarece din moment ce ai pus eticheta unei persoane nu ii dai libertatea de a-ti arata cat de frumos sau urat poate fii deoarece orice actiune a lui tie iti apare sub forma etichetari pe care ai facut-o asa din auzite sau de la o prima impresie. Si de atatea ori prima impresie a fost, pentru mine cel putzin, total opusa despre acea persoana. Asa am invatat sa iubesc omul si sa stiu ca face de multe ori greseli pentru ca nu vrea, ii scapa anumite lucruri si ca anumite gesturi sau vorbe pot avea conotatii diferite,.
                                      Oamenii in general nu vor sa faca rau, dar se intampla ca din mult bine sa iasa mult rau, iar cand faci lucrurile cu mai putina pasiune acele lucruri sa iasa mai bine, pentru ca nu au atata incarcatura emotionala. Si acum imi pare rau ca s-au iscat atatea discutii din niste nimicuri, toate acestea fiind alimentate de acest ORGOLIU care nu isi merita functionalitatea. Oroliul de a arata cat esti de important si orgoliul de a nu fi exclusa dintr-o fratie care poate nici nu mi se potriveste datorita gandirii diferite.
                                      Cel mai important lucru pe care l-am invatat din aceste incidente , personale, este ca nu toata lumea este ca si mine. Iar alte lucruri secundare ar fi:
                                             -  nu da sfaturi fara sa ti se ceara
                                             - nu incerca sa schimbi alte persoane doar pentru ca tu crezi ca ce fac ele nu e bine si trebuie sa faca ceea ce crezi tu ca e bine.
                                             - fiecare mama face ceea ce crede ea ca e mai bine pentru copilul ei si nu are nevoie de sfaturi gratuite de la nimeni .
                                            - sa ma concentrez pe familia mea , deoarece am o familie minunata iar ei au nevoie de mine
                                            - timpul meu pretios nu trebuie sa il acord doar cercetand tot felul de informatii care sa imi alimenteze si mai mult ceea ce cred eu ca e bine. Copii iti spun ce sa le faci, cum sa le faci si cat sa le faci ca ei sa se simta bine.  Dar asta e o alta poveste...

Un gand..

                                   Astazi am descoperit in ce lume traim , am vazut niste asa zise prietene care se comporta ca si viperele le dai ajutorul, le crezi pe cuvant , dar cand dau peste o alta sursa de bunatati te injunghie pe la spate si se duc sa linga in alta parte. Sunt fericita ca am descoperit lucrul acesta si sunt foarte mandra ca nu fac parte din grupul lor.
                                Le las sa traiasca in mizeriile lor, in mocirla in care se vor afunda in fiecare zi. Dar uita un lucru esential copii lor vor suferii intotdeauna din cauza lucrurilor pe care le fac ele acum . Sa nu creada ca daca acum le merge bine . le va merge toata viata si mai ales daca sunt oameni care traiesc din necazurile altora. Lucrurile astea nu merg la nesfarsit. Aceste persoane stau pe langa persoane care au putere financiara si de convingere si le lauda le preamaresc iar apoi cand acele persoane sufera o carede de putere , fug in alta parte sa linga alte bunatati. Profitoare se numesc si asa o sa le ramana numele . Numai ca acest profit nu tine la nesfarsit , lumea o sa-si dea seama si va fugii de ele , si bine o sa faca. Eu una fug... cat ma tin picioarele, nici nu vreau sa stiu ca le-am cunoascut candva. Aceste femei uita ca in viata asta pot ajunge din nou la mine si , precum au facut ele am sa le intorc spatele, pentru ca toate se platesc in viata. Nu uitati asta!!!
                                  Acest post nu e indreptat catre nimeni special deoarece pana nu aflu adevarul complet nu pot acuza. Dar e o impresie despre viata, care m-a lovit dur si tare. Eu nu am facut jocuri de culise , nici nu am barfit pe nimeni. Mi-am exprimat parerea in mod liber, cum ar trebui sa o faca toata lumea. Am ocnsiderat ca toti oamenii sunt ca mine. Dar nu e asa....

Copii au nevoie de iubire pana la batranete!!

De cand vin pe lume copii au nevoie de caldura fizica si sufleteasca.

                               Am observat din experienta mea ca mamele isi asuma foarte greu copii. Isi doresc copii , dar nu stiu ce reprezinta acestia .  Nu realizeaza ca sunt oameni asemeni lor si functioeaza la fel ca si ele. Cred ca aceste informatii pe care le asimilezi in timpul sarcinii referitoare la alaptare , la nastere si mai apoi la cresterea copilului ne strica perceptia asupra maternitatii. Dupa ce se naste copilul suntem intr-un maraton continuu sa aiba greutatea necesara varstei, sa se ridice in funduletz sa mearga sa functioneze cat mai corect si mai normal asemeni unui robotel. Il programam pentru a fi un OM functional in societate, pentru a se incadra in normele setate deja de cineva. Cred ca de aceea uitam ca.. copii trebuie doar iubiti , hraniti si ingriiti , iar celelalte lucruri trebuie sa decurga de la sine . Sa avem rabdare sa faca toate lucrurile in ritmul lui. .

                                Exemplu: Familie formata din : Mama, tata, D fetitza  de 4 ani jumate  si un baietel P de aproape 1 anisor. Comportament observat de mine.

                                 Fetitza D este perceputa de mama astfel: "esti o fetitza rea, nu asculti nimic ce iti spun , vad ca degeaba te bat , inseamna ca trebuie sa te bat mai tare sa iti fie frica de mine si sa ma asculti" 

 In aceasta schema intra si o bunica , care are aceeasi parere despre fetitza.

                                  Baietelul P este perceput la fel de mama: un baietel rau care nu sta locului o clipa si nu e cuminte deloc''.

                                 Comportamentul mamei este acesta: Sta in brate cu baietelul mic si il tot plimba de ici colo, fetitza nu capata nici un fel de importanta iar cand cere atentie este lovita si impinsa pentru ca mama e stresata de treburile casei , si de copilul mic si agitat si are impresia ca fetitza este de vina ca tot o intrerupe si nu isi poate termina treburile in timp util. Atunci mama tipa la fetita , o cearta si ii spune ca e rea. Aceasta mama isi iubeste enorm de mult copii pe care si i-a dorit asa de mult , la fel si tatal . Nu isi dau seama ca isi terorizeaza copii. Oare de ce ? De ce nu isi dau seama? Cred ca stiu de ce. Eu reusesc sa ma desprind de actiune si sa vad totul ca un film pe care il vizionez. In primul rand , organizarea activitatilor ambilor parinti este defectoasa, fiecare dintre ei crede ca face mai mult decat celalalt, si amandoi parintii cred ca au niste copii rai, si rasfatati si din cauza ca au atatea ei sunt rasfatati si neascultatori. GRESIT!!!.

                               Concluzie: Vreau sa va dezvalui un secret, care poate va va schimba imaginea asupra vietii. NU EXISTA COPII RAI!! va rog sa intelegeti acest lucru. Nu exista!! Exista doar copii neintelesi sau neascultati de catre parintii lor, atat, doar asa simplu. 

                             Sfat: Daca lucrurile nu merg bine in relatie cu copii sau in orice relatie de orice fel, detasati-va ca sa puteti vedea problema la rece pentru a putea rezolva problemele. Cand vi se pare o mama rea, un copil rau la voi in familie , detasati-va vedeti problema si incercati sa o rezolvati nu asteptati sa o rezolve cineva , pentru ca acel cineva are problemele lui de rezolvat. Va rog sa va iubitzi si sa va sustineti copii pana in panzele albe , noi suntem pentru ei TOTUL